miercuri, 25 noiembrie 2009

Anotimpul iubirii la Casa ,,Sf. Iosif” - Ion Radu Zăgreanu


Anotimpul iubirii la Casa ,,Sf. Iosif”
Rasunetul, joi, 26/11/2009 - 00:30 | Ion Radu Zăgreanu


11Impunătorul edificiu al Casei ,,Sf. Iosif”din Odorheiul Secuiesc a fos construit de Fundaţia Umanitară ,,Basel Hiltf” din Elveţia , iar directorul acestei fundaţii, Dr.Cyrill Burgel l-a donat Congregaţiei Inimi Neprihănite, institut călugăresc greco-catolic fondat în 1950, de către sora Ionela Cotoi. ,,Condamnată pentru vina de-a fi greco –catolică” ( Menuţ Maxinimian), maica Ionela a avut ,,viziuni extraordinare”, a corespondat ani de zile cu Papa Ioan Paul al II-lea, poartă însemnele stigmatelor lui Isus , ea devenind fondatorul şi mentorul spiritual al acestui aşezământ destinat copiilor aflaţi în dificultate, indiferent de etnia sau de religia din care ei fac parte.
În prezent, maica Ionela este la Bucureşti, iar această casă de copii este condusă de maica Emilia, intrată în acest ordin călugăresc în 1983, când Biserica Română Unită ( Greco –Catolică) era scoasă în afara legii.
Pentru a păstra destinaţia acestui aşezământ caritabil, cele 10 măicuţe ( acum sunt 12) au avut de înfruntat excesele naţionaliste ale unei administraţii antiromâneşti, care a încercat cu toate mijloacele să pună mâna pe această clădire şi să-i izgonească pe cei 120 de copii îngrijiţi la standarde europene de devotatele măicuţe.
Ştiam toate aceste informaţii despre Casa ,,Sf. Iosif” din cartea ziaristului Menuţ Maximiniam, ,,Chip de înger” ( Editura ,,Karuna”,2007). Sub impresia lor, într-o zi de ,,toamnă aurie”, cum ar spune Mihail Sadoveanu , în 6 noiembrie a.c., am descins la Casa ,,Sf. Iosif” din Odorheiul Secuies, în compania preotului Felician Neagoş, a profesoarei Marinela Mureşan, a diaconului Florin Cocean şi a prim-coratorului bisericii, domnul Ioan Şimon. După ce am ajutat la descărcatul alimentelor şi a cărţilor aduse, am intrat în interiorul acestei case. Aici totul este aşezat sub semnul credinţei, a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de Fecioara Maria. Ne-a impresionat capela de la intrare, altarul ei, pe care în momente de grea cumpănă se pun facturile neplătite şi minunile se întâmplă. Mereu apar persoane binevoitoare care ajută material sau băneşte şi dificultăţile sunt depăşite, mărturisesc cele două călugăriţe care ne însoţesc pe holurile acestei clădiri.
Aici totul este pus la punct. Sora Mihaela ne îndeamnă să privim panoul unde sunt aşezate cheile de la camerele celor 120 de copii. În fiecare cameră locuiesc doi copii. Privim florilegiul cheilor. Lângă ele parcă întrevezi sufletele cristaline ale acestor copii. Aici ei sunt mai aproape de Dumnezeu. Călugăriţele sunt în acelaşi timp mame, educatoare, profesoare, surori mai mari, bunicuţe, mătuşi sau zâne. Această ultimă postură cred că este cea mai potrivită. Cele 12 zâne pot face minuni, pot îndeplini toate dorinţele şi visurile acestor copii minunaţi. Simţi dăruirea lor, îţi dai seama că ele pot schimba destinul acestor copii. Eşti mişcat de devotamentul măicuţelor, îţi vine să le săruţi mâinile. În calitate de slujitor al şcolii primesc o mare lecţie despre ceea ce înseamnă dăruirea didactică. Aici trebuie să vină cei care par obosiţi, plictisiţi, indiferenţi de misiunea lor dăscălească. Cred că ar avea ce învăţa.
Măicuţele reuşesc în tot ce întreprind fiindcă asociază munca şi dăruirea cu multă rugăciune. Copiii fac la fel.
Condiţiile de viaţă ale copiilor sunt minunate. Fericirea se citeşte pe chipul lor. Orice întâlnire a surorii Mihaela, profesoară de română, cu beneficiarii acestui aşezământ de caritate, înseamnă întâi un sincer salut, o întrebare , o strângere în braţe, şi de cele mai multe ori un cald sărut. Emoţionant. Să vezi pe chipul copiilor ,,pe Pruncul Isus”şi să le oferi acestor copii o iubire aproape cristică. Nu poţi să faci aceasta fără o dăruire totală, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.
Dacă mai ştii şi faptul că statul român nu ajută cu nimic această fundaţie, această casă de copii, această casă sfântă , tot ceea ce se întâmplă aici trebuie aşezat sub tutela miracolului divin. Pe strada Stejarului, pe locul numit Cserehat, Dumnezeu a coborât printre cei 120 de copii şi cele 12 măicuţe. Aici timpul are un singur anotimp: cel al iubirii.


(http://www.rasunetul.ro/anotimpul-iubirii-la-casa-sf-iosif)

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

De la Domnu' Trandafir la voluntariatul zilelor noastre

După 1990, sub imperiul încercărilor de revenire la o reală democraţie, la normalitatea faptelor în toate domeniile de activitate, modelul sadovenian al dăruirii didactice, oferit prin intermediul domnului Trandafir, părea caduc, era salutat cu un zâmbet puţin ironic, puţin condescent.
Simbolul domnul Trandafir nu mai era la modă, lumea şcolii nu mai avea nevoie de el fiindcă noi, slujitorii şcolii, facem reformă, suntem riguroşi, ficşi, aplicăm tot felul de reţete, tragem ,,linie” sub ele şi ne declarăm mulţumiţi. Nu avem timp de sentimentalisme, profesorul a devenit un ,,aplicator” de ,,scheme” verificate şi răsverificate.
Mulţi ani, după 1990, modelul domnului Trandafir a fost asociat dascălilor care şi-au desfăşurat o bună parte din misiunea didactică în anii comunismului. Apoi, treptat-treptat, matricea dăruirii didactice, pe care a sugerat-o domnul Trandafir atâtor generaţii de slujitori ai învăţământului, a început să fie din nou căutată, dezgropată şi adaptată vremurilor noastre, aflate într-un continuu proces de modernizare şi reformă.
În această stare de revenire la dăruirea didactică, adăugată unei reale reforme a învăţământului, se înscriu şi activităţile de voluntariat.
În oraşul Beclean, din judeţul Bistriţa-Năsăud, pe lângă parohia greco-catolică ,,Sfinţii Petru şi Pavel”, funcţionează un centru de voluntariat. El se află în al doilea an de activitate, este deservit de 20 de persoane, specialişti în diverse domenii: profesori, învăţători, medici, jurişti, economişti, psihologi etc.
Foarte mulţi dintre componenţii acestui centru de voluntariat sunt profesori şi învăţători care pregătesc elevii ( indiferent de confesiune, de naţionalitate, de şcoala de provenienţă), oferindu-le gratuit ore de limba şi literatura română, matematică, limbi străine,fizică, istorie, operare pe calculator, muzică, sculptură, consiliere etc.
Într-o societate în care orice serviciu , oricât de mic, înseamnă costuri, cheltuieli, munca dascălilor voluntari din Beclean pare o poveste incredibilă, iar aceşti actori ai dăruirii par nişte ,,frumoşi nebuni”, care parcă se pun de-a curmezişul unei epoci bazate pe mercantilism şi individualism.
Să fie această activitate de voluntariat răsunetul unui îndepărtat ecou venind din programul Şcolii Ardelene?
Sau ei au subscris îndemnurilor Papei Ioan Paul al II-lea, conform căruia : ,,Munca de voluntariat este antidotul individualismului...mărturia valorii dăruirii gratuite”.

Prof. Ion Radu Zăgreanu
Şcoala Generală ,,Liviu Rebreanu” Beclean
Jud. Bistriţa-Năsăud

marți, 10 noiembrie 2009

Tania Budişan, Antidotul individualismului-Mesagerul de Bistriţa-Năsăud, 9 nov.2009

http://www.mesagerul.ro/index.php?id=id:00000061590

Ora 14:11:29
09 noiembrie 2009
"În dar aţi primit, în dar să daţi!" (Matei 10:8) - aceasta este deviza sub care funcţionează de ceva vreme, la Beclean, centrul de voluntariat al Bisericii Greco-Catolice din localitate. Mai nou, "mişcarea" a căpătat imagine pe Internet, adică în "blogo"sferă (la adresa "voluntariatbeclean.blogspot.com"), unde este publicat orarul şi locaţiile activităţilor oferite cu gratuitate de către voluntarii activi în acest centru. Sunt peste 20 de oameni, specialişti în diverse domenii (profesori, medici, jurişti etc.), care au ales să-şi ofere priceperea pentru a-şi ajuta semenii. În nevoie s-au dovedit a fi sute de persoane interesate de studiul în: limbi străine (engleză la clasele I-VIII, IX-XII şi adulţi; franceză - clasele V-XII şi adulţi; italiană - clasele I-XII şi adulţi; maghiară), chitară (începând cu clasa a II-a), limba română (pregătire pentru teza unică, clasele VII-VIII), matematică (la clasele I-IV, V-VIII, liceu), fizică (la clasele VI-XII), istorie (pregătire pentru teza unică şi bacalaureat), teatru, muzică, pictură, sculptură, modelaj, fotografie digitală, operare pe calculator. În plus, voluntarii de la Beclean îşi oferă ajutorul şi în activităţi de consiliere psihologică, consultaţii neurologice şi psihiatrice, recuperare din alcoolism, tabagism şi dependenţa de droguri, consultanţă juridică şi în proiecte de finanţare, pe probleme de fitoterapie şi alimentaţie sănătoasă, organizarea de excursii şi pelerinaje în străinătate pentru adulţi şi activităţi recreative pentru şcolari şi preşcolari, îngrijirea plantelor şi a aranjamentelor florale.
Organizată sub patronajul Bisericii Greco-Catolice din Beclean, sub îndrumarea preoţilor din această parohie, ideea i-a adunat în juru-i pe laicii în interiorul cărora a prins mesajul de filantropie, prietenie, dăruire, moralitate şi orientare înspre nevoile comunităţii. Cine are nevoie, dar şi cine vrea să se ofere, e aşteptat cu drag, indiferent de apartenenţa religioasă sau de vârstă. Aceştia vor putea să subscrie îndemnurilor Papei Ioan-Paul II, conform cărora "Munca de voluntariat este antidotul individualismului"; "rod al unor decizii conştiente, uneori dificilă... oferă societăţii, pe lângă serviciul concret, mărturia valorii dăruirii gratuite". "Această valoare merge împotriva curentului în ceea ce priveşte individualismul, din nefericire larg răspândit în societăţile noastre, în special în cele bogate". "În faţa intereselor economice care adesea par a fi categoria dominantă în relaţiile sociale, acţiunea voluntarilor manifestă centralitatea omului", a spus Sfântul Părinte.
Tania BUDIŞAN