De la Domnu' Trandafir la voluntariatul zilelor noastre

După 1990, sub imperiul încercărilor de revenire la o reală democraţie, la normalitatea faptelor în toate domeniile de activitate, modelul sadovenian al dăruirii didactice, oferit prin intermediul domnului Trandafir, părea caduc, era salutat cu un zâmbet puţin ironic, puţin condescent.
Simbolul domnul Trandafir nu mai era la modă, lumea şcolii nu mai avea nevoie de el fiindcă noi, slujitorii şcolii, facem reformă, suntem riguroşi, ficşi, aplicăm tot felul de reţete, tragem ,,linie” sub ele şi ne declarăm mulţumiţi. Nu avem timp de sentimentalisme, profesorul a devenit un ,,aplicator” de ,,scheme” verificate şi răsverificate.
Mulţi ani, după 1990, modelul domnului Trandafir a fost asociat dascălilor care şi-au desfăşurat o bună parte din misiunea didactică în anii comunismului. Apoi, treptat-treptat, matricea dăruirii didactice, pe care a sugerat-o domnul Trandafir atâtor generaţii de slujitori ai învăţământului, a început să fie din nou căutată, dezgropată şi adaptată vremurilor noastre, aflate într-un continuu proces de modernizare şi reformă.
În această stare de revenire la dăruirea didactică, adăugată unei reale reforme a învăţământului, se înscriu şi activităţile de voluntariat.
În oraşul Beclean, din judeţul Bistriţa-Năsăud, pe lângă parohia greco-catolică ,,Sfinţii Petru şi Pavel”, funcţionează un centru de voluntariat. El se află în al doilea an de activitate, este deservit de 20 de persoane, specialişti în diverse domenii: profesori, învăţători, medici, jurişti, economişti, psihologi etc.
Foarte mulţi dintre componenţii acestui centru de voluntariat sunt profesori şi învăţători care pregătesc elevii ( indiferent de confesiune, de naţionalitate, de şcoala de provenienţă), oferindu-le gratuit ore de limba şi literatura română, matematică, limbi străine,fizică, istorie, operare pe calculator, muzică, sculptură, consiliere etc.
Într-o societate în care orice serviciu , oricât de mic, înseamnă costuri, cheltuieli, munca dascălilor voluntari din Beclean pare o poveste incredibilă, iar aceşti actori ai dăruirii par nişte ,,frumoşi nebuni”, care parcă se pun de-a curmezişul unei epoci bazate pe mercantilism şi individualism.
Să fie această activitate de voluntariat răsunetul unui îndepărtat ecou venind din programul Şcolii Ardelene?
Sau ei au subscris îndemnurilor Papei Ioan Paul al II-lea, conform căruia : ,,Munca de voluntariat este antidotul individualismului...mărturia valorii dăruirii gratuite”.

Prof. Ion Radu Zăgreanu
Şcoala Generală ,,Liviu Rebreanu” Beclean
Jud. Bistriţa-Năsăud